Am aflat azi o veste care m-a cam lovit. Unul dintre profesorii mei de la facultate, Eduard Andrei a murit zilele astea (nu stiu inca sigur cum si cand). Un anunt oficial este prezent aici.
A predat materii de circuite electronice la Facultatea de Automatica si Calculatoare, si era poate printre profesorii cei mai cunoscuti, poate si pentru ca la materia lui se trecea foarte greu. Dar una peste alta era un om foarte corect, si poate cel mai important, un adevarat profesor. A fost singurul dintr-o intreaga pleiada de profesori si asistenti care m-a facut sa inteleg ceva din electronica.
Pentru mine a fost una dintre figurile emblematice ale facultatii, unul dintre putinii oameni ce aveau prestanta de profesor universitar.
Foarte ciudat cum atunci cand esti student rostesti o groaza de aberatii si blesteme inainte si dupa un examen dificil (pe care eventual il mai si pici), dar cand asa ceva se intampla cumva toate par atat de mici si meschine…
Automatica va fi mai saraca fara el
Dumnezeu sa-l ierte.
Dumnezeu sa-l ierte. Si eu am auzit acum citeva luni de un fost profesor de al meu de Drept Constitutional de la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii ca a murit. Si a fost profesorul care mi-a placut cel mai mult.
Referitor la partea a doua a comentariului tau, asa se intimpla daca ne gindim la perioada liceului. Oameni (profesori) pe care nu ii sufeream atunci, acum, brusc, ii intelegem si avem alta parere despre ei. Deh, virsta…
Si eu imi pun intrebarea cateodata: “Oare ce-or mai face profesorii de pe vremea mea?”. Si la fel cum zici si tu, la vremea aia, parca nu-i apreciam la fel ca acum, insa Cristi ne-a dat raspunsul: “deh, varsta…”
Off-topic: Daca ajung in Bucuresti, cum dau de tine? Aceeasi intrebare si pt Cristi
Off-topic: Mircea, dupa motto-ul pe care l-ai postat in antetul paginii, pari a fi fan Beatles, caz in care te astept pe blog-ul meu zilele astea