Cristi Roman publica in GSP o analiza interesanta despre situatia site-urlor .ro din domeniu sportului si trage o concluzie dezarmanta

Situaţiile hilare şi primitivismul tehnic sînt elementele de bază ale siteurilor din sportul românesc.

Acum nu ca nu as fi de acord cu Cristi in mare, dar sunt niste elemente care explica destul de bine ceea ce se intampla, si acestea nu tin doar de componenta tehnica:

• Tiriac spunea odata despre sportivi ca nu pot fi premianti la scoala. Perfect adevarat. Insa de aici pana la ce ‘loaze’ mai vezi in sportul romanesc…. te ia groaza. Evident nu au idee despre calculatoare, Internet, totul la ei se rezuma la email si profil pe Hi5 in cel mai bun caz. Si, la retragere, multi ajung in conducerea federatiilor: deci cum vrei sa aiba intiativa prezentei online puternice? Nici nu stiu ce ar putea fi acest lucru…
• De la punctul anterior foarte usor ajungi la problema paginilor personale. De unde sa fie actualizate (daca exista) daca oamenii nu au idee la ce le trebuie? Branding personal? Crezi ca stie cineva de el?
• In cazul federatiilor se pune si problema bugetului. De unde sa faci un site bun daca nu ai bani nici pentru utilitati in unele cazuri?
• In sportul de la noi foarte, foarte multe lucruri se fac ‘pe sub masa’. Cum sa iti dezvolti o transparenta totala asa cum implica web 2.0? Ce interes ai avea sa faci asta? Fotbalul e poate cel mai bun exemplu, dar mai sunt si alte sporturi in care Pilele-Cunostintele-Relatiile fac legea

O ultima precizare, pentru exemplele pozitive date: sunt cazuri atipice, fortate de suporterii care au creat deja site-uri ‘alternative’ unde discuta, dezbat si isi pun probleme. De aici s-a nascut nevoia ca unele cluburi sa comunice si pe online. Evident, rezultatul final conteaza, dar sa nu crezi ca sefii cluburilor sunt mari oameni de Internet 😉