Offline dar cu implicatii si pentru firmele de new media:
Mergeti imbracati intr-un tricou la aproape orice firma din Romania si veti fi tratat ca un om de mana a doua de aproape oricine, de la portar pana la secretara de doi lei angajata doar ca sa dea bine.
Mergeti la aceleasi firme imbracati la 4 ace si veti remarca o anume schimbare….
Chiar nimeni nu-si da seama ca un portar nesimtit sau o secretara cu un singur neuron (si aroganta pe deasupra) pot face praf campanii intregi de marketing si vanzari?
Asta imi aduce aminte de cum m-am dus eu sa imi iau primul laptop. Eram studenta – si aveam cash suma necesara.
Eram insa in blugi si cu o jachetica. Si vorbesc cu persoana: ca vreau si eu un laptop x modelul y. El – sa il vedeti? Eu (eram decisa dinainte): Nu, sa il cumpar.
El, aaa, bine, daca doriti… dar reveniti in jumatate de ora sa il scot din depozit. Il voiam prea mult asa ca m-am mai plimbat in marele magazin si am revenit. Buun. El imi arata laptopul, personalizeaza utilizatorul si apoi FARA sa intrebe cum platesc zice:
– biroul pentru rate e acolo.
Eu:
– Platesc cash.
Imediat o mare schimbare in atitudine. Serviabil domnul mi-a luat chiar el certificatul de garantie, m-a dus pana la casa etc.
Eh, ce sa mai zicem?
Conteaza sau nu imaginea? Vezi cum e cand te duci undeva la un potential client care intai te judeca dupa cum arati, din ce masina cobori etc. si abia apoi poate e atent la ce spui si ce poti face.
@Loredana: conteaza, evident conteaza.
Doar ca asta nu ar trebui sa schimbe cu nimic faptul ca bunul simt ar trebui sa fie la el acasa cand e vorba de joburi unde interactionezi cu alti oameni ce intra pe poarta firmei unde lucrezi…..
Si mie imi trezeste amintiri neplacute treaba asta.
Urma sa avem o campanie prin Elevate si m-am dus sa vizitez cladirile de birouri in care trebuia sa apara reclama. La Anchor Plaza, tipa de la receptie s-a uitat la blugii si tricoul meu cand i-am spus ce caut acolo, dupa care a inceput:
– Pai… e scumpa o reclama la noi in lifturi
– Da? Cat de scumpa?
– Nu stiu exact, dar sigur e scumpa.
– Domnisoara, stiu cat costa, am primit deja oferta de pret si contractul, voiam doar sa vad cum arata.
– Am inteles, dar nu stiu daca va permiteti.
Am plecat cu sictir cat casa. Daca o amarata de receptionera ajunge sa te trateze de sus doar pentru ca pazeste un lift nichelat, stam bine.
@Geea: nu e “o amarata de”, e fix primul contact pe care-l ai cu firma. Cand ne vom da seama de cat de important e acel contact…. o sa fie jale. Pentru ele si pentru toate mironositele de acelasi gen. (da, cred ca ne vom da seama la un moment dat)
Hahaha…tare postul! Apropo de prejudecati..acum doi ani am fost in Italia la sediul firmei mama si ca tot romanul bine crescut m-am dus imbracat la costum. Faza tare a fost ca managerul meu, obisnuit probabil cu prejudecatile despre romani, nu m-a recunoscut in prima faza si a intrebat-o pe-o colega de-a noastra cine-i domnul proaspat angatat 🙂 . Dupa, nici nu mai conteaza cum s-a comportat…concluzia e ca oamenii te judeca in prima instanta dupa aspect.
P.S. Nici acum n-am inteles de ce toti colegii mei italieni ramaneau ca la dentist cand le spuneam ca nu vreau sa raman definitiv sa lucrez acolo, ci prefer sa ma intorc in tara 😀
@Prieten vechi: am mai auzit din astea 🙂
Ca și comentariu general îmi amintesc de o discuție de acum câțiva ani cu un foarte tânăr manager canadian.
Mi-a spus că la ei e foarte firesc să te prezinți cât mai natural și că nu e nicio problemă să aibă o negociere finalizată cu succes, îmbracat decent, în tricou și jeanși.
Am rămas cu impresia ca la ei poți fi mai mult tu însuți și valoarea să vină din ce ai realizat și din ce poți realiza.
Am și scris ceva legat de a-ți permite să fii tu însuți.
https://www.tudormaxim.ro/sa-ti-permiti-sa-fii-tu-insuti.html
@Geea ne pare rău legat de experiența cu recepționera, ne sunt foarte familiare aroganțele portarilor și recepționerelor.
ne-am fi dorit totuÈ™i È™i ca aceÈ™tia să fie â€ambasadori†ai brandului Elevate…
@Tudor Maxim: nu e singura directie in care suntem diferiti fata de vestici…