Ca domnul Oprescu face de multe ori declaratii ce pot fi catalogate chiar cel putin deplasate, nu e nici o noutate
Chiar zilele trecute radeam de ideea lui de a organiza o Olimpiada pe un stadion care nu are pista de atletism
Citind acest articol insa am ajuns cu gandul la Barcelona si la modul in care acest oras s-a reinventat odata cu Olimpiada din ’92. Toate ghidurile turistice ale Barcelonei de azi aduc aminte de acel eveniment si de modul in care a schimbat definitiv cel putin jumatate de oras. Aici trebuie sa precizam ca Bucurestiul de azi nu este Barcelona din ’92, cred ca nici macar Barcelona din ’82. Doar ca uitandu-ma in jur imi dau seama ca singurul mod in care am putea schimba in ceva in acest oras este sa fim nevoiti sa muncim si sa planificam pe branci pentru a nu ne face de ras in fata unei intregi lumi, asa cum era sa se intample cu Stadionul National si finala Ligii Europa.
Si atunci cred ca doar o Olimpiada ne-ar putea face sa ne apucam de sistematizarea orasului, de regandirea transportului public, de dublarea sau triplarea capacitatii de transport la Otopeni si multe altele. Doar ca ar trebui sa facem astlfel de planuri pe vreo 20 de ani, si uitandu-ma in urma la cei 20 de ani ce au trecut de la Revolutie am mari indoieli ca suntem in stare.