Dragos a deschis saptamana trecuta o discutie care s-a transformat intr-o dezbatere mai mult sau mai putin nationala dar in mod cert a infierbantat mintile multora dupa comentarii (pentru cei ce tocmai ati deschis calculatoarele… posturile lui Dragos sunt aici si aici
Ca sa ma laud putin :), vorbisem cu Dragos in seara WebClub #1 cand a venit vorba de imobiliare-rezidentiale.ro si am dezbatut putin despre cumpararea sau nu a unui apartament (mai ales in Bucuresti unde preturile au luat-o razna de mult, mai ales pus in raport cu calitatea vietii si a orasului).
Dar nu asta e ideea importanta: important este ca Dragos a facut o analiza de business interesanta si bine articulata, si evident (dupa cum am mai vorbit) au aparut imediat si baietii destepti cu comentarii interesante de te apuca rasul… INSA, via Adrian mi-a sarit in ochi un comentariu de exceptie care a pus in evidenta cateva aspecte tare interesante, la care subscriu, si mai vin si cu niste elemente suplimentare…
Astfel, in Romania avem (si in acest domeniu) o mare problema: avem modele din afara (unde chiria este mult mai bine reglementata), dar nu sunt implementate aici decat la nivel declarativ. Astfel, nu conteaza prea mult ca avem o lege a chiriilor care in principiu te apara, daca atunci cand ajungi in justitie mori cu ea de gat. Stim cu totii ce inseamna in Romania un proces, cate lacune legislative sunt si cate probleme au legile noastre care in final duc la judecati de dureaza si ani de zile, chit ca ai un contract bun (ani pe care nu-i ai, pentru ca e usor sa vorbesti de altii, cand ti se intampla tie e tragic…).
Daca in afara legea chiriei este dublata de existenta firmelor care traiesc din inchirieri de blocuri intregi, la noi asa ceva nu exista. Astfel, e mult mai usor sa discuti cu o firma care se ocupa cu inchrieri si sa-ti ceri drepturile tocmai pentru ca asta fiind obiectul ei de activitate va fi interesata sa-si mentina imaginea, in timp ce un ‘nea Vasile’ din Dristor va fi extrem de putin afectat daca tu te superi ca nu vine sa-ti schimbe mobila in casa care sta sa pice, chit ca ai contract cu el, chit ca il ameninti cu reclamatii sau cu procese….
Si mai vin si cu un argument presonal, care la mine conteaza extrem de mult: familia. Cand esti singur, tanar, fara foarte multe obligatii (si cu mult entuziasm), gandesti mult mai ‘spre’ Dragos. E clar ca poti trai lejer mutandu-te din 6 in 6 luni daca nu-ti convin conditiile unei chirii. Dar cand incepi sa calculezi aceste mutari ‘in doi’ sau si mai rau, ‘in doi + unu’ atunci lucrurile devin tare dificile. Pentru ca orice s-ar spune, cel mai important lucru pentru un copil pe langa educatie este stabilitatea. Va fi tare greu sa-i explici unui copil ca trebuie sa te multi din nou, sa-si piarda parte din prieteni, ca trebuie sa se duca la alta scoala fiindca cea la care e acum e prea departe de noua casa, si asa mai departe.
E probabil cel mai ‘non-business’ argument dintre toate, dar de multe ori e si cel mai important, pentru ca pe mai degraba suntem oameni intai si apoi oameni de afaceri
Deci daca-mi permiteti un sfat, incercati sa va puneti in balanta latura personala cu cea de investitori atunci cand luati astfel de decizii. Altfel, proprietari sau chiriasi veti fi intr-un final tot nemultumimti de rezultate….
PS: Daca va decideti sa cumparati apartamente noi, atentie la oferte, la constructori, la promotori etc. Pot apare probleme…
don’t get me wrong, rationamentul cu chiria functioneaza atata timp cat compari cu rata pe 30 de ani la un apartament ingramadit care are deja 30 de ani, el nu mai functioneaza la un apartament nou, daramite la o casa pe pamant.
din Canada poate se vede altfel treaba.
@add: din Canada sigur se vede putin altfel, dar logica ramane;
plus ca uita-te la apartamente din Bucuresti de 30 de ani, ti se pare ca sunt mai accesibile 🙂 ? (in fine, ce se intampla in Bucuresti e o discutie mult mai lunga…)
eu am renuntat sa mai am si pareri, e prea nesanatoasa piata ca sa incerci so intelegi. so, daca nu cumpar n-am ce sa pierd. 🙂
@add: aici ai dreptate, piata e mult deplasata fata de normal, si va ramane asa inca niste ani buni
Sigur ai dreptate este mult prea deplasat.