In febra extinderii ideii lui Ionut, un articol interesant (chiar via Clickio) mi-a atras atentia.
Adrian Seceleanu isi exprima parerea despre blogverstising si intreg contextul in care el a fost pus la punct. Merita citit si analizat, iata si o incercare de raspuns…

Daca finalitatea caritabila a demersului nu ar fi fost evidentiata, atunci mai mult decat sigur foarte putina lume (inclusiv eu) ar fi fost tentata sa participe. Ca e sau nu la moda, nici nu cred ca e prea important. Oricum, fenomenul cartiabil, e la moda de cand lumea, nu e ceva nou.

Ca principalii doritori de reclama sunt tot oameni din online nu ma mira chiar deloc. Toata industria de advertising de la clienti pana la agentii este extrem de ramasa in urma in ceea ce priveste zona de online, ce sa mai vorbim de blogvertising. Evident, blogurile nu sunt un must have pentru cei mari ce ‘baga’ reclama, la fel cum de fapt nici macar online-ul din pacate nu e. Sa dau doua trei exemple de companii mari de la noi pentru care online-ul nu inseamna decat prezenta cu un site prafuit cu putine texte de PR din care nu intelege nimic? Mai bine nu. Faptul ca cineva scoate in fata si o alta varianta de a face reclama in online nu poate fi decat de bun augur. Poate cineva va avea ochi sa vada si urechi sa auda.

Pe termen lung, rezultatele vor fi vizibile in masura in care blogurile vor avea si content, si bloggingul in Romania se va ridica si peste nivelul de ‘eu te injur pe tine, tu ma injuri impreuna si apoi iesim la o bere sa mai vedem pe cine convingem sa ne injure”. Sau macar imaginea lui reflectata in restul media va fi alta decat ‘o moda a unor baietasi cu prea mult timp liber…’.