Nici “1821” nu a reusit sa schimbe foarte multe, 1848 a adus cu adevarat diferenta si a impins (oare cum?) Romania inainte
1848-1821 = 27.
Azi facem 21 (daca intrebati “de la ce”….. imi validati concluzia).
Mai avem nevoie de criza inca vreo 2-3 ani pentru a constientiza nevoia de inca un 1848 si poate…istoria se va dovedi iar…ciclica.

Jurnalul are o initiativa care vine si completeaza o discutie de acum cateva saptamani pe acest blog, si anume cat si cum ne aducem aminte de Revolutia din 89. E interesanta ideea de a republica Scanteia, ziarul de propaganda principal din acea perioada, mi se pare ca putem sa facem o comparatie destul de interesanta intre Romania de atunci si Romania de acum.

Va invit sa urmariti seria de articole ce va dura pe tot parcursul anului, poate mai invatam cu totii ceva.

Da, asta e adresa mea in Bucuresti de peste 5 ani incoace. Stiti ceva despre George Bogdan Tudor? Nu am gasit aproape nimic in .ro, cu exceptia acestei pagini Sa citam:

TUDOR George-Bogdan, s-a născut duminică, 25.11.1956 şi era tehnician la Trustul de construcţii şi hidroenergetice, apoi la INCERD. În 21 decembrie a reuşit să scape rănit la faţă, mână şi picior şi să povestească acasă despre măcelul văzut în faţa Sălii Dalles. În 22 decembrie s-a alăturat coloanei de pe B-duM Mai, care s-a format în cursul dimineţii, iar după-amiază a plecat din nou. În timpul nopţii de 22/23 decembrie a fost împuşcat de foarte aproape, în partea dreaptă sub praţ prezentând un orificiu foarte mic, dar în spate, unde a ieşit glonţul, prin omoplatul stâng, din cauza exploziei, rana era foarte mare. A doua împuşcătură era executată de foarte aproape, în obrazul stâng, glonţul ieşind prin cap. Criminalul, ca şi în alte cazuri, a fost ascuns printre manifestanţi. Familia l-a găsit la morga Spitalului de urgenţă.

Deci, un erou al revolutiei. Pe 22 Decembrie 1989 multi oameni asemeni lui au murit, cam toti in conditii neclare, omorati de nu stim cine. In urma lor au ramas familii devastate de durere, supravietuitori norocosi si prea multe semne de intrebare. Pe baza tragediei lor insa au aparut tot felul de maniferstari aberante, notiunea de Revolutionar a devenit an de an mai perimata, indivizi din ce in ce mai ciudati au ajuns Revolutionari si au obtinut tot felul de avantaje. Asociatii de tot felul au aparut si au disparut, din pacate nici una nereusind sa isi duca la capat adevarata menire: Sa pastreze amintirea eroilor Revolutiei intacta si sa vegheze asupra implinirii idealurilor acesteia.

Azi, aproape nimeni nu mai discuta despre Revolutie decat in Decembrie. Nu prea mai conteaza pentru nimeni ce vroiau acei oameni in 89, nu stim daca nu cumva ne-am batut joc de speranta lor si daca nu cumva le-am tradat increderea. Dar stiu sigur ca-i uitam, si-i uitam prea repede. Intrebati tineri nascuti dupa 90 si veti afla ca nu prea au habar despre Revolutie. Cu blazarea noastra tipic romaneasca, tot ce mai putem face pare sa fie sa aruncam cu monede si oua. Si luand acest lucru in calcul, Asocitiile Revolutionarilor dupa mine par ca-si tradeaza scopul. In loc sa incerce an de an sa lanseze dezbateri si sa aduca aminte despre ceea ce s-a intamplat si mai ales ceea ce nu stim cum s-a intamplat, tot ce fac asociatiile este sa incerce sa obtina avantaje meschine pentru membrii lor si sa arunce cu noroi atunci cand apuca (pentru ca sa obtin abonamente gratuite chiar mi se pare un avantaj meschin). Unde sunt cartile, unde sunt site-urile, unde sunt blogurile celor care ar putea sa ne aduca aminte zi de zi de eroii de 89? Unde a disparut exuberanta acelor zile? Unde a disparut setea de libertate?

Vin si intreb, cu ce-l ajuta pe George Bogdan Tudor ouale si monedele aruncate? Dar pe familia lui? Cu ce ma ajuta pe mine faptul ca la o adunare ce ar fi trebuit sa fie solemna ne comportam ca niste huligani?
Si mai important, ce inteleg adolescentii de azi despre toate acestea?

Stau pe strada George Bogdan Tudor in Bucuresti. Va rog pe cei mai tineri decat mine, cautati sa aflati cat mai multe despre el si altii ca el. Aflati pentru ce au luptat, s-ar putea sa va deprime cat de putin am evoluat de atunci, dar poate macar incepem sa ne punem si noi niste intrebari…..

Azi pare mai adormit si lipsit de atitudine ca niciodata, cu exceptia traficului unde ne injuram permanent. Cu o virulenta demna de o cauza mai buna. Cauza pe care cei cu doua generatii inaintea noastra au gasit-o si astfel ca noi azi sa fim unde si cum vrem.

Tot respectul meu celor de atunci

Decat o zi banala pentru majoritatea, decat negocieri pentru Guverne ce par moarte de la nastere sau alergatura pentru cadouri
Pentru unii e zi de aducere aminte, si ganduri de respect si multumire fata de oameni simpli pentru care 16 decembrie 1989 a fost ziua in care s-au decis sa lupte pentru libertate, pentru ca in 2008 nnoi sa putem face ce vrem, cand vrem, si in ce fel vrem….

Au trecut 19 ani….cat ne mai ia sa tragem invatamintele?