Dupa ce ne-am lamurit cam cat suntem si ce insemnam la fotbal, o veste foarte buna vine dinspre tenis si aflam ca Raluca Olaru este in semifinale la Memphis, in primul ei turneu WTA.
Performanta este si mai importanta cu cat Raluca venea din calificari, iar turneul de la Memphis este primul din WTA pentru romanca.
La mai mare si bafta in semifinale, o asteapta Venus Williams, deci meci foarte greu
Seara trista pentru fotbal, tocmai ne-am dat seama unde ne este locul in fotbalul european, Steaua si Dinamo au capotat lamentabil in Cupa UEFA nerepetand nici pe departe evolutiile din sezonul trecut, atunci cand mai mai ne vedeam liderii europei.
E si o parte buna in toata aceasta poveste (daca ceva poate fi bun): macar nu vom mai auzi un timp aberatiile conducatorilor din fotbalul romanesc despre valoarea campionatului, a cluburilor si a managementului pe care-l fac….
Urmeaza nationala si meciurile de calificare la Euro….. nu am sa fac un poll, dar credeti ca avem sanse? Eu sunt mai pesimist din fire…..
Era de asteptat sa vedem pas cu pas ce face Bill Gates in Romania. Era la fel de asteptat abordarea ceausista de a asfalta repede drumul din fata noului centru Microsoft si de a curata strada exact pentru ca vine Bill Gates. Primul lucru era normal pentru o tara ca noi, al doi-lea e un romanism pur de care nu vom scapa prea repede: impingerea gunoiului sub covor in ultimul moment. Dar nu despre asta e vorba aici.
Cand te uiti la Bill Gates, vezi ceva in ochii lui, o modestie si o sinceritate debordanta. Cand rade, o face sincer, cand zambeste, zambeste pentru ca este amabil, cand vorbeste, are ceva de zis si spune lucrurilor pe nume concis si concret. Politica, prefacatoria si comportamenul omului ‘plin de el’ lipsesc cu desavrsire, ceea ce pentru un om cu puterea si influenta lui este ceva rar. Sau, cel putin, rar in Romania zilelor de azi in care avem parte in media numai de manelisme si prost gust. Bill nu a avut coloana oficiala cu nu stiu cate masini cu ‘organele statului’ in fata, nu a dat la o partea toata coloana de masini pentru ca sa treaca el, nu s-a urcat pe masina pentru a saluta lumea. Si nici una din cele 3 nasteri ale sotiei lui nu a fost transmisa in direct :).
E reconfortant sa vezi ca un om ca el nu uita de unde a plecat, stie ca averea lui se bazeaza si pe munca altora, si pe noroc, si mai ales nu uita ca mereu trebuie sa dai si ceva inapoi mediului care te-a ajutat si sustinut.
Pentru noi, romanii, Bill e din alta lume, una pe care inca nu o intelegem pe deplin. Dar e o lume in care sper sa ajungem si noi, cumva, odata.
Taguit de Gabi Dinescu (aka Gabi Koreanu) va povestesc si eu cate ceva despre mine….
1. M-am nascut in Ploiesti dar pana in clasa a 5-a am locuit cu bunica mea in Campulung Muscel (Arges). Zona naturala de exceptie, si pe vremea aceea un oras cat de cat prosper si cu locuri de munca care asigurau un trai decent pentru multa lume. Astazi orasul a decazut mult, sau cel putin a stagnat fata de alte locuri. Ramane o destinatie turistica de exceptie insa. Recomandata atunci cand aveti nevoie de liniste
2. Nu mi-am gasit niciodata cu adevarat locul in scoala (si mai ales liceu, nu a fost cea mai buna perioada a vietii mele pana acum, asa cum spun multi). Am fost coleg de liceu cu Vivi
3. Imi place tenisul de camp foarte mult, nu prea mai am timp sa joc, cand eram mai mic jucam intr-o fericire (in vacante eram toata ziua pe la terenuri si pe la toti peretii disponibili). Jucatorul favorit: Andre Agassi. Mai nou, imi place si tenisul de masa, la sediul FYB am luat o masa de tenis unde ne relaxam atunci cand situatia devine prea…. incinsa 😉
4. Odata cu actuala sotie (Iulia) 🙂 am capat si o pasiune pentru pisici. Imi plac la fel de mult ca si cainii, si la ora actuala ne impartim viata (si garsoniera din Dristor) cu Bella 😉 (hmm… chirie in schimb ea nu plateste, cam nasol). Pentru cei care se indoiesc: da, un animal ajunge sa iti fie ca un copil..
5. Desi incalca orice traditie 😉 sau strica orice film romantic, discutia hotaratoare intre mine si Iulia cand am decis sa ne casatorim a fost ceva de genul:
Asta intr-o cofetarie in centru orasului Campina. Si cam atat. Unii inca rad de mine si-mi spun ca m-a luat de nevasta 🙂 Asa o fi 🙂
Si, mai departe, sa mai aflam cate ceva despre Gusti Roman, Christiansen, Ice4You
E oficial, suntem in Uniunea Europeana, de aproape o saptamana, desi pe strada sau cam pe oriunde altundeva (chiar la vama!, vezi aglomeratia de azi de la iesirile din tara) nu se simte cam nimic.
Cum am intrat in UE? Cu un prim val de iarna autentica, care a reusit sa blocheze toata tara, incepand evident cu DN1 pe Valea Prahovei, unde am avut placerea de a face cam 10 ore de la Brasov pana la Campina pe 3 Ianuarie seara (plus inca doua ore de la Tusnad pana la Brasov), continuand cu atat de mediatizata dar inca inexistenta ieftinire a unor produse (mai ales alimentare) de pe piata (dar aici mai e timp, poate pe saptamana viitoare) si cu un trafic ceva mai usor in Bucuresti (deh, e inca vacanta pentru multi).
Vazand atmosfera de la DN1, interventia haotica si fara sens a echipelor de dezapezire, slaba aprovizionare a benzinariilor care nu aveau lanturi de vanzare desi ar fi vandut ca painea calda.. sau lipsa toaletelor si parcarilor unde sa te poti odihni pe drum, mi-am dat seama ca suntem ani lumina de Europa in adevaratul sens al cuvantului; Cred ca de undeva Brucan ne spune (nu-i asa?) ca ne mai asteapta vreo 15-20 de ani pana sa ajungem departe….
Hai la munca Romania, hai sa devenim si noi Europeni intr-un final!