Dincolo de veselie, St Patrick si pub-uri, Dublin este un oras care foloseste bine internetul si new media (ca multe alte zone din vest, de acord). Cateva idei:

• Icon-urile Facebook si Twitter (apropo, LMA :D) sunt peste tot, nu am vazut mai deloc Foursquare insa. Poate Facebook Places sa fi prins mai bine, asta nu am verificat.
• Tot ce inseamna institutii publice, zone turistice de interes, transport sau cazare au site-uri cel putin decente. Iese in evidenta atat dublin.ie care e un site de unde chiar te poti orienta dar si dublinbus.ie care are o excelenta integrare cu GoogleMaps. Comparati cu bucuresti.ro si ratb.ro si veti vedea diferenta intre noi.
• Wireless-ul este disponibil mai peste tot in zona centrala (plina de turisti dealtfel), dar mai peste tot cu bani :). Mitul hotelurilor care dau net gratuit tuturor, cel putin in Dublin nu pare sa fie adevarat :).
• Aeroportul din Dublin are zone Wifi (cu plata) si multe desktop-uri ce pot fi folosite pentru Internet. Toate functionale si imbietoare pentru a-ti cheltui banii
• E uimitoare usurinta cu care sunt utilizate cardurile in tranzactii, inclusiv prin telefon. Daca in .ro preluarea de date de card prin telefon este practic imposibila, in Dublin poti oricand plati prin telefon cu cardul. Marea diferenta este ca oamenii isi stiu bine drepturile si cat de usor pot cere un chargeback. Automat plata prin SMS nu prea isi are locul
• La noi e o raritate, insa in Dublin am vazut autocare pentru turisti cu WiFi. Probabil tot contra cost, nu am ajuns sa intreb.
• Orice local ce se repecta are afisat undeva clar site-ul si cum poti da de ei. Orice campanie outdoor (fie pe strada, fie in mijloace de transport) sau indoor (lobby-uri si pub-uri) are clar marcata componenta online si social media. Semn ca fara…nu se poate.
• Bonus: da, se poate suna la tarife speciale in Romania 🙂
  

Deci la capitolul “e” as vrea sa spun despre o diferenta de vreo 5 ani fata de Bucuresti, mi-e teama insa ca e mai mult.

Food for thought:

De urmarit: Aventura echipei UberVU in America….

Via Wall-Street.ro aflam de procentul criminal de mic al firmelor romanesti care au acces la Internet. Daca in tarile civilizate ale UE, o lege devine valabila din momentul publicarii ei pe Internet, la noi sunt inca firme care nu au acces la Internet.
Si ca tot suntem la subiect, si pentru ca nu se precizeaza deloc in articol, sunt curios care a fost metodologia prin care s-a stabilit daca o firma are sau nu conexiune, pentru ca din experiente anterioare si contacte cu firme ce se declara ‘online’, conexiunea este folosita cel mai mult de o secretara cand trimite felicitari de sarbatori….
Trist, tare trist.