Nici “1821” nu a reusit sa schimbe foarte multe, 1848 a adus cu adevarat diferenta si a impins (oare cum?) Romania inainte
1848-1821 = 27.
Azi facem 21 (daca intrebati “de la ce”….. imi validati concluzia).
Mai avem nevoie de criza inca vreo 2-3 ani pentru a constientiza nevoia de inca un 1848 si poate…istoria se va dovedi iar…ciclica.

Sau despre tara in care traim. Triste, amandoua, dar adevarate:

• Ce s-a ales dupa 20 de ani in care comunismul a fost inlocuit cu mai nimic. Trist rau este ca rezolvarea nu vine peste noapte, ci peste inca 20 de ani daca ar fi sa incepem acum…
• Disolutia autoritatii sau de ce foarte multe (si uneori marunte) lucruri nu functioneaza in Romania. Pacat, al naibi de greu de rezolvat in realitate, desi in teorie e usor.

Pareri? Solutii?

Pentru pasionatii de tenis din Ro, Open-ul Romaniei este printre putinele evenimente prin care putem sa ne simtim aproape de nivelul international actual al tenisului. Ca nici anul asta turneul nu este promovat cum trebuie este absolut evident, dar chiar si asa noi, astia ciudatii care nu mergem la fotbal ci la tenis, stim de el, cand se desafsoara, cu ce se mananca si de ce conteaza.
Nu a fost vreun an pana acum fara sa nu simt ca turneul miroase a saracie. Vopsea aruncata repede pentru a ascunde lipsa de fonduri pentru intretinere, angajati neadaptati cu rigorile unui turneu profesionist si voluntari (cinstea lor!) prea putin intrstruiti alcatuiesc o imagine care doar la televizor da cat de cat bine. Adaugam la acest tablou si prezentele din Cupa Davis unde printr-un jucator genial numit Andrei Pavel suntem inca in elita, chit ca acum el trage echipa de pe banca si….. cam aici se opreste tenisul romanesc.
Exista un loc insa unde rivalizam cu turnee mari: in loje si prin parcari (oops, nu avem parcari!!) pe strazile de pe langa arene, unde limuzine de ultima generatie ale angajatilor / prietenilor / rudelor / ce vreti voi de prin FRT ocupa trotuarul si jumatate de strada.
Niciodata acolo saracia nu a reusit sa-si faca loc. La hotelul ce-i gazduieste pe sportivi, romanii din “top sub 150” pleaca cu masini negre si geamuri fumurii, in timp ce jucatorii din strainatate (multi in top 50 ATP) asteapta linistiti si fara aere masinile turneului, ca niste amatori dornici de afirmare.
Azi aflu ca avem 150.000 Euro pentru organizarea meciului de Cupa Davis la FRT in curte. Fix in curte. In timp ce arene destul de moderne din tara “nu au loc”, iar la BNR nu se joaca tenis decat 2-3 saptamani tot anul. Cumva noi reusim sa incalecam evenimentele.
Trecand peste asta, din 4 in 4 ani se mai ajunge la vreo ancheta interna si audit din care reiese ca FRT nu are bani iar pe cei pe care-i are sunt prost cheltuiti. Se fac planuri, se schimba echipe si se ia “problema de coada”. Pentru inca 4 ani. Si in timp ce Tiriac organizeaza al 5-a Mare Slem la Madrid in cativa ani noi mai distrugem cateva terenuri de antrenament pentru instalarea unei tribune intr-un oras ce are deja arena de tenis….

Ca domnul Oprescu face de multe ori declaratii ce pot fi catalogate chiar cel putin deplasate, nu e nici o noutate
Chiar zilele trecute radeam de ideea lui de a organiza o Olimpiada pe un stadion care nu are pista de atletism
Citind acest articol insa am ajuns cu gandul la Barcelona si la modul in care acest oras s-a reinventat odata cu Olimpiada din ’92. Toate ghidurile turistice ale Barcelonei de azi aduc aminte de acel eveniment si de modul in care a schimbat definitiv cel putin jumatate de oras. Aici trebuie sa precizam ca Bucurestiul de azi nu este Barcelona din ’92, cred ca nici macar Barcelona din ’82. Doar ca uitandu-ma in jur imi dau seama ca singurul mod in care am putea schimba in ceva in acest oras este sa fim nevoiti sa muncim si sa planificam pe branci pentru a nu ne face de ras in fata unei intregi lumi, asa cum era sa se intample cu Stadionul National si finala Ligii Europa.
Si atunci cred ca doar o Olimpiada ne-ar putea face sa ne apucam de sistematizarea orasului, de regandirea transportului public, de dublarea sau triplarea capacitatii de transport la Otopeni si multe altele. Doar ca ar trebui sa facem astlfel de planuri pe vreo 20 de ani, si uitandu-ma in urma la cei 20 de ani ce au trecut de la Revolutie am mari indoieli ca suntem in stare.

Urmand ideea de ieri, facem clasamente si per tari 🙂

• Autoritati: Eficiente si invizibile in Austria; nu incurca cu nimic, nu streseaza cu nimic. Prezente in Budapesta pe strazi, multe santiere (deschise de catre Primarie) prin Budapesta dar si pe autostrazi. Semn ca banii europeni chiar se pot trage cu putina vointa si interes ;). Sunt practic diferentele intre o tara dezvoltata si una in curs de dezvoltare. Noi nu tragem fonduri europene pentru ca sunt mai bine controlate si nu se pot fura in voie. Pentru asta avem si asa foarte saracul buget romanesc. Satele din Ungaria par sa fie mai curate si ingrijite, sunt insa similare cu satele din Ardeal. La noi insa iarba se taie cu coasa, la ei cu tractorasul. Cel putin pe unde am trecut eu.
• Preturi: Similare (chiar putin mai mici) in Ungaria, ceva mai mari in Austria. Parndorf este o algenere buna daca esti in zona, sunt si produse ieftine, dar la lucrurile de calitate preturile sunt similare cu Romania. Asadar nu va faceti planuri de mers special pana acolo doar pentru shopping.
• Sosele si drumuri: Nu exista termen de comparatie intre noi si … aproape oricine in Europa. Drumul Bucuresti – Nadlac este incomparabil mai greu si stresant decat Nadlac – Viena. Iar oboseala acumulata e minim dubla. Nu mai vorbesc de conditiile de la benzinarii si moteluri. Singurul sofer care pe autostrada in Ungaria dadea flash-uri era intr-un BMW cu numar de Austria condus de un tigan roman mai negru ca masina (rasist, stiu). Singrul tir care s-a luat la intrecere pe autostrada cu un alt camion era din Romania, cu numar de Alba. Mergea pe banda a doua cu 93km/h fata de cel de pe banda 1 care mergea cu 90. I-a luat 5-10 minute sa depasasca, dar…. a deparsit. Dupa care a tras pe dreapta :). Nicaieri nu am fost mai vanat de radare decat la noi. In Austria si Ungaria radarele erau la vedere. La noi langa Sibiu erau ascunsi in porumb.

Mai tragem linie?
Bonus: Doi amici idioti de pe la noi:

• Vom avea autostrazi ca in Austria cand vom fi austrieci, ne ‘promite’ Radu Berceanu. Dar, dar atunci cand se va intampla asta domnul Radu nici smoala pe drum nu va turna, ce sa mai vorbim de Marlan Ministru al Transporturilor.
• Primarul Bucurestiului vrea Olimpiada la Bucuresti, cam prin 2020. Pe un stadion care nu e ultramodern ci doar decent si intr-un oras care nu are nici un fel de plan de dezvotare pe macar 5 ani, nu cam 20 cat iti ia sa planifici o Olimpiada. Il invit in vizita la Viena desi ma tem ca nu va intelege nimic. (punct de vedere valid are si Tolontan pe tema asta)

Enjoy exploring the Carpathian Garden.