Impresia mea este ca in cea mai mare parte muzica romaneasca de azi este dominata de cocalari si pipite. Cu cat stii sa te comporti ca un peste sau o curva cu atat mai mari sunt sansele sa apari pe la toate televiziunile. Pentru ca vanzari nu prea are nimeni, cu 2-3 expceptii. Banii se fac invariabil ‘pe dezbracatelea’ din emisiuni TV sau concerte de o calitate de tot rasul si platitie de tot felul de mafioti (ma scuzati, impresari si reprezentanti ai caselor de productie). Audientele se fac pe genunchi pentru ca circul ieftin ne place, iar artistii adevarati sunt undeva in spate, din cand in cand scosi in fata atunci cand da bine sau cand mai moare cineva.
In toata aceasta hazna sunt maxim 5 nume care se ridica mult peste restul. Si printre aceste nume se numara fara nici cea mai mica urma de indoiala Stefan Banica. Are un stil pe care-l recunosti dintr-o suta (nu a reinventat roata, e o combinatie de blues, rock&roll si godspell) care face toti banii. El este printre cei care vinde, si vinde bine. Atat albume, cat si concerte. Mi-am pus problema odata de ce el si ce il face pe el atat de deosebit. Zilele astea am avut raspunsul…
In primul rand, Banica e un artist. Pe langa voce, pe scena stie sa joace. E un actor. Intr-un concert el joaca nu doar canta. Martea trecuta am participat la primul sau concert, din cate stiu ieri l-a sustinut pe ultimul dintr-o serie incredibila de 7 concerte la Sala Palatului cu casa inchisa. E singurul artist din Romania care poate sa faca asta. Chiar singurul. L-a avut invitat pe Dan Bittman de exemplu, un cantaret exceptional dar care nu ar reusi sa umple de 7 ori cea mai mare sala din Romania. De ce? Pentru ca Bittman nu vinde o poveste, el ‘doar’ canta. Banica in schimb a reusit ca de ani de zile sa impacheteze o serie de melodii mai mult sau mai putin originale intr-un pachet ce contine muziva live, efecte speciale si sonorizare mult peste media romaneasca, dansatori buni si tematica originala an de an pentru concerte de Sarbatori. Si asta se simte. Desi 90% dintre melodii le stiam, si acest an m-am trezit topaind in Sala Palatului desi eram rupt de oboseala dupa o zi plina.
Dar pe langa acestea, in reteta lui mai e ceva. Banica e foarte scump. Atat la propriu, ceea ce inseamna ca nu apare in toate concertele de doi bani care au loc cu lansarea fiecarui brand de bere de doi lei, dar si ‘la vedere’, pentru ca apare pe sticla sau la radio destul de rar si nu in tot felul de emisiuni cu blonde, brailence sexy sau testatoare de fidelitate….
Iar spre deosebire de alte vedete de la noi, productiile TV in care este implicat sunt mult peste ce apare in rest pe la posturile romanesti.
Banica e manual pentru restul showbiz-ului de la noi azi, doar la un capitol mai are de lucru: prezenta sa online care dupa mine inca lasa de dorit. Dar cine stie, poate-l ajutam si noi cu asta…. 😉
Da, asta e adresa mea in Bucuresti de peste 5 ani incoace. Stiti ceva despre George Bogdan Tudor? Nu am gasit aproape nimic in .ro, cu exceptia acestei pagini Sa citam:
TUDOR George-Bogdan, s-a născut duminică, 25.11.1956 şi era tehnician la Trustul de construcţii şi hidroenergetice, apoi la INCERD. În 21 decembrie a reuşit să scape rănit la faţă, mână şi picior şi să povestească acasă despre măcelul văzut în faţa Sălii Dalles. În 22 decembrie s-a alăturat coloanei de pe B-duM Mai, care s-a format în cursul dimineţii, iar după-amiază a plecat din nou. În timpul nopţii de 22/23 decembrie a fost împuşcat de foarte aproape, în partea dreaptă sub praţ prezentând un orificiu foarte mic, dar în spate, unde a ieşit glonţul, prin omoplatul stâng, din cauza exploziei, rana era foarte mare. A doua împuşcătură era executată de foarte aproape, în obrazul stâng, glonţul ieşind prin cap. Criminalul, ca şi în alte cazuri, a fost ascuns printre manifestanţi. Familia l-a găsit la morga Spitalului de urgenţă.
Deci, un erou al revolutiei. Pe 22 Decembrie 1989 multi oameni asemeni lui au murit, cam toti in conditii neclare, omorati de nu stim cine. In urma lor au ramas familii devastate de durere, supravietuitori norocosi si prea multe semne de intrebare. Pe baza tragediei lor insa au aparut tot felul de maniferstari aberante, notiunea de Revolutionar a devenit an de an mai perimata, indivizi din ce in ce mai ciudati au ajuns Revolutionari si au obtinut tot felul de avantaje. Asociatii de tot felul au aparut si au disparut, din pacate nici una nereusind sa isi duca la capat adevarata menire: Sa pastreze amintirea eroilor Revolutiei intacta si sa vegheze asupra implinirii idealurilor acesteia.
Azi, aproape nimeni nu mai discuta despre Revolutie decat in Decembrie. Nu prea mai conteaza pentru nimeni ce vroiau acei oameni in 89, nu stim daca nu cumva ne-am batut joc de speranta lor si daca nu cumva le-am tradat increderea. Dar stiu sigur ca-i uitam, si-i uitam prea repede. Intrebati tineri nascuti dupa 90 si veti afla ca nu prea au habar despre Revolutie. Cu blazarea noastra tipic romaneasca, tot ce mai putem face pare sa fie sa aruncam cu monede si oua. Si luand acest lucru in calcul, Asocitiile Revolutionarilor dupa mine par ca-si tradeaza scopul. In loc sa incerce an de an sa lanseze dezbateri si sa aduca aminte despre ceea ce s-a intamplat si mai ales ceea ce nu stim cum s-a intamplat, tot ce fac asociatiile este sa incerce sa obtina avantaje meschine pentru membrii lor si sa arunce cu noroi atunci cand apuca (pentru ca sa obtin abonamente gratuite chiar mi se pare un avantaj meschin). Unde sunt cartile, unde sunt site-urile, unde sunt blogurile celor care ar putea sa ne aduca aminte zi de zi de eroii de 89? Unde a disparut exuberanta acelor zile? Unde a disparut setea de libertate?
Vin si intreb, cu ce-l ajuta pe George Bogdan Tudor ouale si monedele aruncate? Dar pe familia lui? Cu ce ma ajuta pe mine faptul ca la o adunare ce ar fi trebuit sa fie solemna ne comportam ca niste huligani?
Si mai important, ce inteleg adolescentii de azi despre toate acestea?
Stau pe strada George Bogdan Tudor in Bucuresti. Va rog pe cei mai tineri decat mine, cautati sa aflati cat mai multe despre el si altii ca el. Aflati pentru ce au luptat, s-ar putea sa va deprime cat de putin am evoluat de atunci, dar poate macar incepem sa ne punem si noi niste intrebari…..