Am aflat ieri de la Cristi Roman, despre cazul Ralucai Stroescu, managerul de audit de la Ernst&Young, cea care a murit zilele trecute datorita epuizarii.

In prima faza am ramas fara replica evident, si pana sa ma trezesc tot internetul de pe la noi vuia. Presa acorda si ea spatii importante subiectului in editiile de azi, evident pentru ca da bine, e o paine de mancat dupa o astfel de tragedie.

Ca mai mereu in astfel de situatii, abunda parerile negative la adresa patronilor de pe la noi, foarte multe indreptatite, si la fel foarte multe fara a fi in cunoastinta de cauza.

Va invit insa ca dupa ce va trece ura fata de angajator sa va ganditi si la altceva: Viata fiecaruia dintre noi ne apartine; avem un oarecare control asupra ei, si acest control trebuie sa fie exercitat cat mai drastic cu putinta. Daca nu faci fata, daca ti-ai atins limitele, daca (dupa cum spun ziarele despre Raluca) ajungi sa nu mai poti manca, sau sa vomezi sange, ceva nu e in regula. Daca simti ca sunteti nedreptatiti de sef, patron sau coleg, protestati, plecati cat mai repede! Veti gasi un job mai potrivit! Nu traim intr-o continua ‘Miorita’. Nu soarta ne face sa lucram mult si pe bani putini, ci fiecare dintre noi ne multumim cu mai mult sau mai putin, si mai ales, nu incercam sa ne cunoastem limitele. Daca Raluca ar fi incercat, probabil ca inca mai era printre noi

Pe cat de cumplit suna, cred ca Raluca este principala vinovata in acest caz. Iar prietenii, sefii sau colegii ei au vina morala de a nu fi observat nimic, sau a nu fi facut nimic, dar asta e tot.

Viata ne apartine, si facem ce vrem cu ea. Raluca, din pacate, a luat o decizie care nu a fost cea buna. Dar macar sa invatam si noi ceilalti ceva din aceasta tragedie….